Nimic din ce putem vedea și considerăm al nostru nu este ceea ce suntem în esența noastră, ci este doar o prelungire filiformă a propriei umbre.
Pe masa de operație corpurile devin anatomice, dar cu ochii închiși putem recunoaște o îmbrățișare dintr-o mie. Tot machiajul din lume nu poate simula o privire care ne vede cu adevărat. Luxul mult râvnit nu poate înlocui niciodată un cămin călduros prin armonie. Statutul și puterea cad în fața cuiva care ne cunoaște sufletul. Oricât de frumos este hrănit egoul de vocile mieroase, doar câteva au puterea să ne hrănească pacea interioară. Mintea noastră devine clară când nu suntem bruiați de cum își trăiesc alții viața prin sau în comparație cu noi. Acasă este sentimentul de siguranță și acceptare în miezul vulnerabilității. Frumusețea este puterea fragilității blânde.
Mintea devine calmă și puternică atunci când ne ascultăm cu adevărat inima fără frică. Sufletul devine liber când iubim și se simte curat în onestitate. Ne găsim liniștea când ne simțim iubiți.
